Despre carte: 2014 / Și de ce eu, Viola Tarakanova, nu știu să spun „nu”? Șeful departamentului de PR al editurii care îmi publică cărțile sub pseudonimul Arina Violova m-a invitat în vizită, iar acum stau în fața casei ei cu o cutie de pizza sub braț. Ușa era deschisă, iar casa era goală... Deodată am văzut prin fereastră cum Vera, inconștientă, era dusă pe umăr... de un vârcolac! Desigur, m-au convins că acestea sunt doar jocuri erotice, dar a doua zi Vera a fost găsită moartă! Ea a murit în noaptea de cincisprezece decembrie și s-a dovedit că, pentru al treilea an la rând, în această zi deloc roșie a calendarului, cineva ucide femei care erau unite printr-un singur semn - ochi de diferite culori. Acești oameni sunt încă considerați vrăjitoare! Ancheta este condusă de fostul meu soț Oleg Kuprin, așa că este o chestiune de onoare pentru mine să aflu totul înainte de a face el! Dar mai întâi, trebuie să îndeplinesc o cerere neobișnuită din partea editorului - să-l ajut pe fanul meu credincios Ivan Zaretsky. Vrea să pre-aranjeze... propria înmormântare!